Mă urăsc. Propriul meu corp mă dezgustă profund. Și ce fac pentru asta? Nimic. Mereu încerc, încep și ajung să mă las. Sunt grasă. Și nu fac nimic pentru asta. Degeaba. Sunt degeaba. Sunt doar fata aia crezută mereu tocilară care are două-trei prietene și care nu iese cu băieții; care așteaptă iubirea perfectă; care are cele mai mari vise.Sunt grasă. Și judecată. Și-mi urăsc corpul.
Îmi vine să plâng când îmbrac o haină și realizez cum arăt de fapt. Mi-e rușine de mine în costum de baie. Mi-e rușine de mine în rochie. Mi-e rușine de mine până și-n blugi. Mi-e rușine de mine și probabil mereu o să-mi fie. Nu vreau să mai ies pe stradă și totuși de-abia aștept să mă văd ieșită din casă.
Sunt grasă și mi-e rușine de mine.
