Midnight crappy art

Se vede că a venit vacanța și cheful meu pentru tot ce voiam să fac în timpul școlii - și nu puteam - e egal cu zero. De-abia așteptam să prind o oră în care să nu am de scris, de învățat sau de făcut nu știu ce proiect, ca să pot și eu să scriu, să mă uit la un serial sau orice altceva de genu. Acum nici nu mă gândesc să scriu, iar serialele par a fi de domeniul trecutului. Și am renunțat să îmi fac planuri pentru vacanță, deoarece niciodată, dar niciodată, nu reușesc să mă țin de ele. Nici măcar de jumătate din ele.
În schimb, nelipsita plictiseală s-a gândit să mă lovească ieri, pe la miezul nopții și m-a făcut să desenez. N-oi fi eu mare artistă, dar uneori, mai schițez și eu câte ceva.

Voi cum vă petreceți vacanța? V-ați făcut vreun plan sau ați dat bir cu fugiții la fel ca mine?

Și o să-mi fie dor de-ai lui ochi blonzi...

Îi priveam ochii blonzi și eram uimită de cât calm și câtă furtună putea să coexiste în ei. Fața palidă avea semne, doar câteva urme de acnee – pubertatea, însă obrajii-i albi păreau să-i poarte lacrimi amare, vărsate în nopțile târzii care-i tăinuiau acum suferința; îi purtau cicatrici ascunse de timp, gravate adânc în sângele-i clocotind în ființa-i cuprinsă de amintirea trecutului.

Și știam că o să îmi lipsească pentru că mereu îi contemplam ochii-i blonzi.